Still working to recover. Please don't edit quite yet.
Difference between revisions of "Individualist anarchism"
(→Individualist anarchists and private property) |
|||
| Line 1: | Line 1: | ||
| − | + | Anarhismul individualist este o forma a [[anarchism|anarhismului]] care arata importanta [[individualism|individului. O serie de ganditori anarhisti, cum ar fi [[Josiah Warren]], [[Benjamin Tucker]], [[Lysander Spooner]], [[Max Stirner]], [[Dora Marsden]] sau [[Joseph Labadie]], sunt considerati anarhisti individualisti. | |
| − | + | Lucrarile lor lupta pentru [[soverignity of the individual|suveranitatea fiecarui individ]] in [[life|viata]] personala. Alti asemenea scriitori sunt [[Henry David Thoreau]] si [[John Henry Mackay]]. | |
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
Anarhistii individualisti sunt cunoscuti ca parte a traditiei lor de [[anarcho-capitalism|anarho-capitalisti]], pe de alta parte, cativa anarhisti individualisti recunosc o seama de lucrari a anarho-capitalistilor ca parte a traditiei, dar fara a fii de acord cu ele in totalitate. | Anarhistii individualisti sunt cunoscuti ca parte a traditiei lor de [[anarcho-capitalism|anarho-capitalisti]], pe de alta parte, cativa anarhisti individualisti recunosc o seama de lucrari a anarho-capitalistilor ca parte a traditiei, dar fara a fii de acord cu ele in totalitate. | ||
| Line 15: | Line 9: | ||
Anarho-capitalistii ar putea de altfel sa gandeasca precum [[Max Stirner]] care este, discutabil, dintre anarhistii individualisti, cel cu orientarea cea mai [[philosophy|filosofica]], a respins ideile lui Proudhon despre proprietate ca un bun colectiv, dar si toate felurile de [[liberalism]] precum si ideea de drept la proprietatea personala ca o iluzie sau "fantoma", exprimand clar ca nu exista nici un drept divin de a poseda ceva, omul doar are ce are si atat. In viziunea lui Stimer nu exista nici o obligatie [[morality|morala]] legata de proprietate sau orice altceva in ceea ce priveste. Astfel el considera ambele conceptii ale lui Proudhon, "propretatea individuala ca furt"(parafrazat) ''si'' ideea [[libertarianism|libertariana]] de proprietate ca un principiu natural fondat pe [[superstition|superstitii]]. (In acest concept el include explicit toate posesiunile "fara insemnatate" sau "spirituale", vezi si ''[[The Ego and His Own]]''.) | Anarho-capitalistii ar putea de altfel sa gandeasca precum [[Max Stirner]] care este, discutabil, dintre anarhistii individualisti, cel cu orientarea cea mai [[philosophy|filosofica]], a respins ideile lui Proudhon despre proprietate ca un bun colectiv, dar si toate felurile de [[liberalism]] precum si ideea de drept la proprietatea personala ca o iluzie sau "fantoma", exprimand clar ca nu exista nici un drept divin de a poseda ceva, omul doar are ce are si atat. In viziunea lui Stimer nu exista nici o obligatie [[morality|morala]] legata de proprietate sau orice altceva in ceea ce priveste. Astfel el considera ambele conceptii ale lui Proudhon, "propretatea individuala ca furt"(parafrazat) ''si'' ideea [[libertarianism|libertariana]] de proprietate ca un principiu natural fondat pe [[superstition|superstitii]]. (In acest concept el include explicit toate posesiunile "fara insemnatate" sau "spirituale", vezi si ''[[The Ego and His Own]]''.) | ||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
Revision as of 21:09, 3 March 2007
Anarhismul individualist este o forma a anarhismului care arata importanta [[individualism|individului. O serie de ganditori anarhisti, cum ar fi Josiah Warren, Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Max Stirner, Dora Marsden sau Joseph Labadie, sunt considerati anarhisti individualisti. Lucrarile lor lupta pentru suveranitatea fiecarui individ in viata personala. Alti asemenea scriitori sunt Henry David Thoreau si John Henry Mackay.
Anarhistii individualisti sunt cunoscuti ca parte a traditiei lor de anarho-capitalisti, pe de alta parte, cativa anarhisti individualisti recunosc o seama de lucrari a anarho-capitalistilor ca parte a traditiei, dar fara a fii de acord cu ele in totalitate.
Socialistii libertarieni insista ca multi din acesti autori, incluzandu-l si pe Pierre-Joseph Proudhon, au respins bazele esentiale ale capitalismului, si anume legalitatea proprietatii private (ca fiind in opozitie cu simplul drept de folosinta), in special cu privire la pamant, si plata interesului sau a chiriei.
Anarho-capitalistii apreciaza accentul pe care acesti ganditori l-au pus pe drepturile individuale sau libertate, si pe conceptiile bazate pe piata decat pe cele bazate pe colectivism; ei sunt de acord cu Frederic Bastiat ca un raspuns lui Proudhon.
Anarho-capitalistii ar putea de altfel sa gandeasca precum Max Stirner care este, discutabil, dintre anarhistii individualisti, cel cu orientarea cea mai filosofica, a respins ideile lui Proudhon despre proprietate ca un bun colectiv, dar si toate felurile de liberalism precum si ideea de drept la proprietatea personala ca o iluzie sau "fantoma", exprimand clar ca nu exista nici un drept divin de a poseda ceva, omul doar are ce are si atat. In viziunea lui Stimer nu exista nici o obligatie morala legata de proprietate sau orice altceva in ceea ce priveste. Astfel el considera ambele conceptii ale lui Proudhon, "propretatea individuala ca furt"(parafrazat) si ideea libertariana de proprietate ca un principiu natural fondat pe superstitii. (In acest concept el include explicit toate posesiunile "fara insemnatate" sau "spirituale", vezi si The Ego and His Own.)
